Laptopisetz
Comunicare, PR, training, analize, strategii si politica

Aug27

Un nou început

Dacă cineva mi-ar fi spus acum 5 ani că mi se vor întâmpla toate aventurile prin care am trecut de atunci l-aş fi catalogat imediat ca nebun sau idiot. Şi da, normal că am început cu un clişeu. Trebuia să vă daţi seama că vor fi multe clişee în acest post, încă după ce aţi citit titlul.
La mine începuturile vin cu trenul: absolut toate aventurile mele îşi au începutul cu o călătorie cu trenul!
Cu trenul alergând spre Buşteni, în 2005, am început o frumoasă prietenie cu o fiinţă firavă dar încăpăţânată, o domnişoară care prin felul ei tare ciudat de a trata lucrurile, a reuşit să mă ajute să mă maturizez şi să învăţ să îmi asum responsabilităţi (din doi măcar unul…).
Cu trenul am ieşit prima dată din ţară în 2006, cu un paşaport făcut în aceeaşi zi, cu emoţiile trecerii graniţei (care au avut ca efect neactivarea roaming-ului şi pierderea contactului cu ţara pentru câteva zile) pentru a merge la primul meu stagiu pe relaţii publice, în frumoasă Cracovie. De acolo încolo, restul e deja istorie.
Cu trenul am mers spre mai toate întâlnirile de şi cu cercetaşi din România, întâlniri care au deschis noi şi noi drumuri.
Cu trenul am pornit anul trecut spre stagiul de Public Speaking de la Cluj. Unul din cei 600 de norocoşi care au fost selectaţi pentru prima etapă a programului TOT2008. La cât de la limită a completat aplicaţia (cred că era cu 5 minute înainte de al doilea termen limită, pe primul nu l-am prins, dar a fost problema tehnicăşi termenul a fost extins) nu îl vedeam deloc ca o posibilitate pentru un nou început şi totuşi a fost: am fost selectat şi pentru a doua etapă, am intrat în Pool of Trainers de la European Youth Forum şi iarăşi restul e istorie.
Cu trenul pe la diferite întâlniri sau stagii în ţară am scris la licenţă. Şi da, mi-am facut-o cu mâna mea şi sunt tare mândru de acest lucru, chiar dacă am lucrat la circuite până în dimineaţa prezentării
Cu trenul merg şi acum către ceea ce trebuia să fie etapa a treia a programului ToT2008 şi care a devenit o întâlnire non şi in formală cu oamenii formidabili care au participat la program şi pe care abia aştept să îi revăd.
Acelaşi tren mă duce spre spre viitor, spre un capăt de lume care sper să devină de luni un nou început!
Bine v-am regăsit!

Dacă cineva mi-ar fi spus acum 5 ani că mi se vor întâmpla toate aventurile prin care am trecut de atunci l-aş fi catalogat imediat ca nebun sau idiot. Şi da, normal că am început cu un clişeu. Trebuia să vă daţi seama că vor fi multe clişee în acest post, încă după ce aţi citit titlul.

La mine începuturile vin cu trenul: absolut toate aventurile mele îşi au începutul cu o călătorie cu trenul!

Cu trenul alergând spre Buşteni, în 2005, am început o frumoasă prietenie cu o fiinţă firavă dar încăpăţânată, o domnişoară care prin felul ei tare ciudat de a trata lucrurile, a reuşit să mă ajute să mă maturizez şi să învăţ să îmi asum responsabilităţi (din doi măcar unul…).

Cu trenul am ieşit prima dată din ţară în 2006, cu un paşaport făcut în aceeaşi zi, cu emoţiile trecerii graniţei (care au avut ca efect neactivarea roaming-ului şi pierderea contactului cu ţara pentru câteva zile) pentru a merge la primul meu stagiu pe relaţii publice, în frumoasă Cracovie. De acolo încolo, restul e deja istorie.

Cu trenul am mers spre mai toate întâlnirile de şi cu cercetaşi din România, întâlniri care au deschis noi şi noi drumuri.

Cu trenul am pornit anul trecut spre stagiul de Public Speaking de la Cluj. Unul din cei 600 de norocoşi care au fost selectaţi pentru prima etapă a programului TOT2008. La cât de la limită a completat aplicaţia (cred că era cu 5 minute înainte de al doilea termen limită, pe primul nu l-am prins, dar a existat o problemă tehnică şi termenul a fost extins) nu îl vedeam deloc ca o posibilitate pentru un nou început şi totuşi a fost: am fost selectat şi pentru a doua etapă, am intrat în Pool of Trainers de la European Youth Forum şi iarăşi restul e istorie.

Cu trenul pe la diferite întâlniri sau stagii în ţară am scris la licenţă. Şi da, mi-am facut-o cu mâna mea şi sunt tare mândru de acest lucru, chiar dacă am lucrat la circuite până în dimineaţa prezentării:)

Cu trenul merg şi acum către ceea ce trebuia să fie etapa a treia a programului ToT2008 şi care a devenit o întâlnire non şi in formală cu oamenii formidabili care au participat la program şi pe care abia aştept să îi revăd.

Acelaşi tren mă duce spre spre viitor, spre un capăt de lume care sper să devină de luni un nou început!

Bine v-am regăsit!

Share

Tags: ,

Posted by admin under Amintiri, Intre Bine si Rau | Permalink

2 Responses to “Un nou început”

  1. Ada Mirela Tomescu says:

    SUCCES!!!

  2. admin says:

    Mulţumesc:)

Leave a Reply