Razii la Cluj
Ieri am reuşit să mă rup din rutina zilnică şi l-am luat pe Radu cu mine să facem o excursie până la Cluj Napoca. Trebuia să plecăm la 5 dimineaţa, lucru care normal, nu s-a întâmplat. Am reuşit să prindem trenul de 8:45 şi la ora 11 eram în Cluj.
După cum am aflat deja de pe tren, traficul în Cluj era infernal pentru simplul motiv că toată lumea (a se citi studenţii) veniseră să se cazeze în cămine. Nici nu am ajuns bine că deja ştiam de problemele întâmpinate cu cazarea: locuri insuficiente, camere suprapopulate, stres, aşteptare, nervi etc.
A fost de-a dreptul relaxant pentru că scopul nostru era cu totul altul: trebuia să înfrunt încă o dată în aceeaşi sătămână provocarea admiterii la master. Era ultima zi de înscrieri şi mă aşteptam să dau de o secretară acră, care să îmi spună ori că nu am dosarul complet, ori nu are program cu studenţii vinerea ori pur şi simplu nu are chef să mă ajute (şi să fie exact ca toate celelalte secretare din cadrul instituţiilor de învăţământ sau publice din România) şi deci că am făcut drumul degeaba. Cu inima în dinţi, cu extra copii din toate actele cerute şi necerute (că doar nu se ştie niciodată) am intrat.
Am fost total surprins să găsesc o doamnă tânără, cu zâmbetul pe buze, gata să îmi ofere toate detaliile necesare, să îmi completeze ea o parte din formular, să îmi explice cum va fi dacă voi fi admis… ştia perfect să vândă produsul. Aşa de bine mergea prezentarea ei încît nu am avut tăria să îi spun că deja sunt de acord să facem tranzacţia: am fost convins de multă vreme. A fost prima dată când cineva de la o universitate mi-a făcut o analiză de nevoi ănainte de a-mi sugera un produs… Încă sunt uimit că şi în România se pot întâmpla lucruri de acest gen, la fel cum am auzit că se ăntâmplă în alte ţări când eşti consiliat în alegerea profilului. BRAVO!!
Total relaxat, după o săptămână cu admiteri la universitate (şi ale mele şi ale altora), discursuri, pregătiri pentru Deschiderea Anului Universitar la Oradea, 4 aplicaţii pentru traininguri, am avut onoarea să petrec o superbă după-amiază cu Ioana şi Alex (şi Radu, că şi el dormea cu noi acolo…) pe o terasă numită Booha.
O săptămână extraordinară cu un final pe măsură! (mai puţin pentru sărmanul băiat ce statea în faţa Razilor pe tren, care nu cred că a reuşit să citească 3 rânduri din cartea pe care o avea, pentru că râsul nostru la tot felul de tâmpenii îl cam distrăgea…)
PS. Alex, îţi ţin pumnii în încercarea ta de taking over the world!
La ce te dai cu masterul?
@alex Comunicare si Relatii Publice la SNSPA
Te aşteptai să dai de o secretară acră deoarece erai obişnuit cu scârbele de la Oradea. Spre deosebire de ele, secretarele de la facultăţile clujene ştiu ce e ăla bun-simţ şi respect faţă de cei pentru care lucrează (şi din banii cărora sunt plătite).