Îndrăgostit…
Azi ne vom vedea din nou. Am emoţii. E normal, cine nu ar avea? Pentru 2 ore cât îmi ia până să ajung la Atena ea va avea grija de mine şi mă va face din nou să ma simt minunat.
Da… mă încearcă exact aceeaşi emoţie ca la prima noastră întâlnire. E foarte dimineaţă însă simţurile mele sunt treze. O văd! Mă vede! Îmi zâmbeşte şi mă topesc. Ştie cum să zâmbească pentru a-mi da acel lucru de care am atâta nevoie: siguranţa.
Totul a început prin septembrie 2006. De mic ştiam că va fi dragoste la prima vedere şi aşa a şi fost. Purta un costum impecabil asortat cu o eşarfă albastru-deschis (aproape la fel de frumoasă ca eşarfa de cercetaş pe care o purtam eu în acel moment), m-a privit, mi-a zâmbit şi al ei am fost. Am zâmbit şi eu, sau am încercat, nu prea ştiam ce şi cum. Întânirea a fost scurtă, norocul meu că nu am avut ocazia să gafez prea tare.
După mai bine de o oră ne-am revăzut. Era schimbată… nu puteam să îmi dau seama ce era schimbat… părul? Costumul? Mi-a zâmbit din nou şi toate întrebările mele au dispărut. Nu putea fi altcineva, era ea. Nimeni altcineva nu putea să zâmbească la fel de frumos. M-a invitat să iau loc şi a avut grija de mine pentru următoarele 2 ore. Timpul pur şi simplu parcă a zburat şi ne-am despărţit. Ştiam că trebuie să ne vedem peste o săptămână şi săptămâna respectivă a fost cea mai lungă din viaţa mea. Dar a trecut:)
De atunci ne revedem periodic. Chiar dacă părul, costumul, vocea şi ochii sunt parcă diferiţi, zâmbetul ei este mereu la fel de încântător.
Sunt oare singurul om îndrăgostit de zborul cu avionul?
Nu, esti singurul om indragostit de stewardese. Nu ai intalnit nicio acritura pana acum?
Nu:) toate sunt niste dragutze. Cel putin cu mine…