Despre Kosovo, in For
Ca si acum 2000 de ani, cele mai importante discutii se tin in For. Acolo se aduna lumea pentru dezbateri aprinse despre ce mai e nou sau pur si simplu sa puna lumea la cale. Si cum era sambata seara, era de asteptat sa iesim… in For. Eram un grup destul de mic, si am devenit si mai mic atunci cand femeile (de la care ne asteptam sa primim o contributie serioasa, ca doar ne sunt egale) au format grup separat, ca doar trebuiau dezbatute noile coafuri si ultimele intamplari cu Jose Armando. Asa ca noi, barbatii, am ramas cu politica si anume cu “Problema Kosovo”.
Eu am o parere foarte clara asupra independentei Kosovo, si o sustin puternic. Si chiar daca lumea se arunca sa fie impotriva (ca nu cumva, Doamne fereste, sa creem un precedent), cred ca ar trebui avute in vedere toate argumentele.
In primul rand, Romania s-a aruncat din nou in a-si exprima cat mai repede pozitia si cu cat mai putin argumente. Exact asa cum facem de ceva vreme, fara sa analizam putin situatia. Ne e frica de un precedent care de fapt, dupa parerea mea, nu are nici o legatura. Cum putem noi, cu pretentiile noastre europene si facand parte din “contextul eropean”, sa ne facem probleme ca secuimea si-ar putea cere independenta? Ne apropiem cu pasi destul de rapizi de desfintarea tuturor granitelor (si ma refer aici la cele vestice) si atunci ce sens mai are o astfel de pretentie si mai mult, cu ce ma afecteaza pe mine, studentul de 21 de ani? Si, in facto, cu ce schimba afirmarea pozitiei noastre situatia de fapt ce a avut loc in Kosovo? Daca negam existenta unui lucru nu inseamna ca el nu exista in realitate.
Pe de alta parte, populatia majoritara din Kosovo nu este cea sarba. Majoritari sunt albanezii. Deci, normal, ar trebui sa se aplice Principiul Autodeterminarii… Acelasi principiu de care ne-am folosit si noi si multe alte popoare acum aproape 100 de ani. Am auzit analisti care sustin ca acest principiu nu se mai poate aplica pentru ca situatia este alta. Alta in ce fel? Nimeni nu a reusit sa raspunda la intrebarea aceasta inca, in afara de evidentul raspuns: “nu mai suntem noi implicati, pe noi nu ne mai ajuta Principiul”. Deci, standardele duble continua sa existe.
Ce e de remarcat este ca din acest punct de vedere, suntem impotriva americanilor. Am putea spunde ca am “votat” din nou cu rusii, cu rusii de care ne-a fost frica 60 de ani. Tot la ei am ajuns.
Adevarat progres si gandire moderna, nu?
