Riddles for linchpins from Seth Godin on Vimeo.

Nu cred în noroc. Nu am crezut niciodată. Totul se întâmplă cu un motiv, mai mult sau mai puţin evident, care poate sau nu fi controlat din afară, în funcţie de capacităţile şi voinţa fiecăruia.

Sunt una dintre persoanele care se ghidează în viaţă după dictonul „ocaziile nu se ivesc, ele se crează”, cunoscut în mod popular şi ca „Norocul şi-l face omul cu mâna lui”.

Consider de asemenea că toate lucrurile care mi s-a întâmplat sau experienţele pe care le-am avut se datorează în totalitate acţiunilor mele trecute şi prezente şi nicidecum hazardului. Hazardul e zero şi nu dau vina pe el pentru succesele sau insuccesele mele.

„Plecând în lume să-mi fac norocul”, am ajuns să trec prin diferite medii, joburi şi experienţe, aşa am ajuns să merg şi la primul interviu pentru un posibil nou job acum două săptămâni, aşa am ajuns şi la cel de-al doilea. Nu cunosc încă rezultatul, însă modul meu de funcţionare a dat roade încă o dată, prin simplul fapt că am ajuns în aceastp fază.

Şi dacă e să privim lucrurile în acest mod, am ajunge la concluzia că este, până la urmă, o chestiune de voinţă, de a ne stabili nişte obiective şi de a face tot posibilul pentru a ajunge în punctul în care dorim să fim. Îmi aduc aminte că acum 8 luni am testat pe nişte amici (inclusiv pe mine) un exerciţiu de inducţie şi leadership personal şi am fost surprins să aflu zilele trecute de la o parte din ei că lucrurile pe care şi le-au propus se întâmplă şi mai mult se simt extraordinar de confortabil cu ele. Să vedem ce îmi iese mie având în vedere ca era stabilit ca până în decembrie 2009 să lucrez ca trainer într-o firmă de training/companie.

Cred cu tărie că deţinem cheia dezvoltării  şi a succesului personal, doar că uneori nu suntem conştienţi de acest lucru şi învăţăm să îl folosim în diferite proporţii şi la diferite niveluri.

Rămâne să rezolvăm doar problema cu „să îţi fie frică de ceea ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să ţi se întâmple”!

Nu mă interesează că eşti la ciclu, că eşti nf, că ţi-a mers prost toată săptămâna, că şeful tău nu te apreciază niciodată, că eşti ignorat de colegii de la facultate, că societatea te persecută zi de zi, că ai fost molestat de un unchi când ai fost tânăr, că nu ai bani să îţi cumperi ţigări, că nu ai reuşit să ai o erecţie completă aseară, că soţul te înşeală de fiecare dată când are ocazia, că tu îl ierţi de fiecare dată pentru că „aşa e mai bine”, că nu vrei să te dezvolţi în carieră, că mâine va ploua, că prietena nu ştie să îţi facă sex oral, că niciodată nu ai făcut sex în grup, că nu îţi stă bine părul, că ai duşmani peste tot, că nu îţi susţine nimeni iniţiativele, că cea mai lungă relaţie pe care ai avut-o a fost de 2 zile, că nu ştii ce să scrii pe blog azi, că nu ai apucat să înveţi pentru examen, că îţi plac manele, că tipa pe care o iubeşti în secret din clasa a doua nu te bagă nici acum în seamă, că… că eşti frustrat de toţi şi de toate.

Tu eşti o victimă perfectă. Şi te simţi extraordinar în această ipostază, nu-i aşa? Te poţi plânge non-stop şi poţi consuma cantităţi imense de energie în acest sens.

Cum ar fi dacă ai folosi aceeaşi energie pentru a rezolva problemele? Când oare vom evolua ca ţară şi nu ne vom mai plânge? Când vom accepta faptul că dacă  avem o problemă ea trebuie rezolvată… şi energia ar trebui să fie folosită în sensul găsirii tuturor soluţiilor posibile (da, există întotdeauna mai multe soluţii) şi implementării lor. 

Ar trebui să întelegem o dată pentru totdeauna că nu va veni nimeni să ne rezolve problemele. Pentru că pur şi simplu nu îl interesează, nu are de ce să consume energie. 

Pe de altă parte, o dată ce atitudinea devine proactivă, sunt absolut sigur că există suficiente persoane care ne pot ajuta în REZOLVAREA PROBLEMELOR (şi nu care să ne asculte smiorcăielile de fată mare). 

Am găsit acest filmuleţ al femeii care m-a influenţat cel mai mult în „cariera” de Public Speaker şi cred că se potriveşte dacă priviţi puţin dincolo de înţelesul textual. So… PROBLEMS: DEAL WITH THEM!

După un drum de 10 ore, început duminică seara, am ajuns ieri finalmente la Pârâul Rece. Nu s-a întâmplat nimic deosebit pe tren (total neaşteptat, nu?) în afara faptului că CFR-ul nu se dezminte în privinţa celor 2 viteze ale căldurii pe trenuri: foarte frig şi foarte cald. Eu am fost foarte norocos şi am trăit 10 ore ce-a de-a doua: imaginaţi-vă că stateam cu toate geamurile de pe culoar deschise, uşa de la compartiment deschisă iar geamul de la compartiment era de asemenea deschis. De somn nici nu a putut fi vorba, de fapt am stat foarte mult în picioare pentru că şi scaunele erau încălzite (cred că se dă acum toată căldura ţinută ascunsă pe vremea comuniştilor).

După o escală la Braşov de unde am cules-o pe Denisa, am pornit spre Pârâul Rece. Zăpadă nu este foarte multă în schimb compensează prin numărul de proşti: a fost nevoie să trecem pe la 4 hoteluri, 3 recepţionere şi 5 persoane de pe marginea drumului ca să… dăm de Traian, cel care ne-a şi îndrumat în final.

Aşa a început aventura de la ToT (sesiunea de curs de aseară s-a terminat la ora 23), aventură despre care voi mai scrie. Până atunci, aveţi mai jos un mic suvenir: priveliştea de pe balconul meu!

Am vizitat Bulgaria şi concluzia mea personală a fost că şi ei mai au muult până vor ajunge la fel de europeni ca englezii sau ca nemţii. Ne comparăm în continuare cu vecinii noştri dragi, ungurii. Se pare că sunt înaintea noastră la multe lucruri. Nu le trec în revistă, menţionez doar unul… Malev a intrat in OneWorld, şi, ca şi la intrarea Taromului în SkyTeam, a trebuit să facă nişte modificări.

Spre deosebire de mulţi alţi membri ai alianţei, ungurii s-au mişcat foarte repede şi numărul de zboruri a crescut considerabil o dată cu îmbunătăţirea serviciilor. Una dintre marile realizări este instalarea de Quick Check-in Machines, bine cunoscute de cei care au zburat cu Lufthansa.

În aeroportul din Budapesta, locul alocat aparatelor este de aproape jumate de sală. Asta înseamnă că oficiile de Check – in au scazut considerabil. Totul e perfect mai puţin faptul că nici unul din cele 4 aparate de la Malev nu funcţionează. Să nu mă înţelegeţi greşit, ele au curent şi o interfaţă foarte atrăgătoare. Ce nu pot face este să finalizeze operaţiunea: poţi să îşi introduci numele, eşti găsit în baza de date şi aşa mai departe. Doar că la momentul cănd ar  trebui să îşi elibereze Boarding Pass-ul, „Fatal System Error. Code missing” aşa că îţi rămâne să stai la coadă la unul din cele 2 ghişee Malev rămase, unde se face check-in pentru alte 6 zboruri… Aşteptare plăcută!

Dacă ai scapăt, te îndrepţi cu rapiditate către controlul de securitate, normal, are deschis doar un punct de trecere pentru cele 10 zboruri care sunt programate în următoarea oră…
Deci sunt mai evoluaţi? Faceţi vreo diferenţă între Ferihegy şi Otopeni? NU – DELOC: aceeaşi atitudine balcanică, aceleaşi preţuri super umflate (am crezut că doar în Otopeni Cola la 0,5 e 6 euro…), aceleaşi probleme ale unor şări care se străduiesc să devină europene înainte de vreme.

Summitul este cel mai mare din istoria Aliantei si aici se vor lua decizii care vor influenta viitorul si politicile externe ale multor state. Mai multe amanunte nu se cunosc pentru simplul motiv ca romanii au fost cuceriti de sutele de reportaje din media despre ce vor manca invitatii, cum vor fi preluati de la aeroport, cum functioneaza culoarul unic si asa mai departe. Marea majoritate a populatiei este cu totul in bezna si situatia ne convine extraordinar de mult. Oricum, important este ca Bush a fost impresionat de tara noastra (din nou!), desi, daca mai aveam cateva zile la dispozitie, chiar cred ca putea rezolva un nou curcubeu:).

De frica sa nu se stie nici in restul lumii ce se intampla la summit, am incercat din rasputeri sa controlam presa straina: nu exista calculatoare, nu exista legaturi la internet si chiar si toaletele s-au dovedit a fi insuficiente pentru numarul imens de jurnalisti care au fost acreditati (si li s-au promis anumite conditii… minime am putea spune).

Exces de zel si din partea politiei, care a reusit sa aresteze un grup de 54 de persoane, protestatari Anti-NATO. Un lucru extraordinar la prima vedere, dar lucrurile se schimba cand aflam ca ei de fapt nu protestau (un drept garantat de constitutie: libertatea de opinie si exprimare), stateau intr-o incinta. Fara ca Politia sa realizeze ce efecte negative ar putea avea o asemenea stire in presa, o telviziune a fost invitata sa filmeze descinderea mascatilor. Toate televiziunile din lume au preluat materialul condamnand actiunea de reducere la tacare si ingradirea libertatii de exprimare. Purtatorul de cuvant al Politiei a dat dupa mai bine de 20 de ore o declaratie prin care spunea ca de fapt oamenii au fost ridicati din cauza unor acuzatii de vatamare corporala. O mincuna pe cat de mare pe atat de penibila. Halal dezmintire.

Normal, cum sistemul de propaganda mai functioneaza inca, s-a incercat sperierea tuturor potentialilor protestatari, dorind sa aratam lumii ca la noi totul e perfect, noi nu avem opozitie (nu va aduce minte, macar asa vag, de vremea lui Ceausescu??). Oricum, s-a decis verificarea la sange a tuturor celor care intra in tara prin vest, pentru ca se asteapta importante miscari anti-NATO in vest. (Asta daca nu ne cuceresc rusii, ungurii, teroristii si asa mai departe…)

Nu pot sa nu am senzatia ca suntem manipulati, ca se vrea sa stim cat mai putine despre Summit, sa ne fie frica de cei care protesteaza (daca se poate sa ii si denuntam) si sa fim de acord tacit cu trimiterea mai multor trupe in Afganistan, de parca ar fi razboiul nostru…

Conducatorii stim ce fac, dar tu? Tu ce faci de Summit?

Cum alegem totusi categoria?? Algoritmul este unul foarte complicat, analizam subiectul si in functie de experienta anterioara il categorisim. Prima impresie conteaza, si mai mult, indraznesc sa spun ca este definitiva. Cu ocazia primei intalniri cu un subiect ii lipim o eticheta. Cu super-glue. Poate cu ceva care tine chiar mai bine. Cat de des ni s-a intamplat sa spunem ca ne-am schimbat parerea “in bine” si sa fim sinceri? Da, in rau se poate totusi intampla (pastram dualitatea…).

Din povestile copilariei stim ca zmeii sunt rai si ei nu au voie sa aiba Cosanzene. Ele sunt doar pentru Harap Alb si in unele cazuri, lui Fat Frumos. Zmeii trebuie sa isi gasesca zmeoaice (care sunt extrem de rare) si daca cumva indraznesc sa faca altfel, iau bataie. Culmea, de la personajele bune, de la eroii pozitivi, care sunt deasupra tuturor, rolul Binelui este de a restabili echilibrul.

In viata de zi cu zi, nu ne putem abtine sa nu judecam persoanele, gesturile lor sau pur si simplu obiectele care ne inconjoara. Ce plictisitoare trebuie sa fie viata in care pur si simplu nu ne mai intereseaza daca vecinul de la 4 are tzepi, daca masina colegei noastre este mult prea scumpa pentru salarul ei sau daca iubitul verisoarei noastre a fost egoist sau nesimtit.

In Romania, judecata este sport national. Toata lumea judeca. Am uitat sa fim toleranti. Si mai grav, cei care promoveaza toleranta habar nu au ce inseamna ea de fapt. Continuam sa promovam nonvalorile, mediocritatea si sa inlaturam orice iese din tipar. Cine hotaraste care este tiparul? Ce e normal si ce e bine? Daca analizam putin istoria, concluzia e simpla: noi. Noi suntem cei care decidem ce este sau nu normal, ce e bine si ce e rau (cum zicea Murphy, daca o activitate negativa este facuta de suficienta lume, ea poate deveni pozitiva si mai mult, normala).

Intr-o era in care consumul de energie este pe primul loc in agendele tuturor, poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a emite o judecata care nu isi are rostul, o judecata care solicita energie si mai mult, sa intelegem ca nu suntem calculatoare, nu trebuie sa impartim totul in zero si unu, in bine si rau.

Viata in doua culori e plictisitoare!

“Autoritatile de la Craiova au transmis astazi la ora 8:00 Parlamentului declaratia prin care oltenii isi declara unilateral independenta.

Printr-o miscare total neasteptata, oltenii separatisti din Dolj, inspirati de precedentul kosovar, si-au declarat independenta, cu sprijinul tacit al Chinei, Burkinei Fasso, Guyanei Franceze si Tarii Bascilor, desi din Tara Bascilor inca nu au primit confirmarea in scris, faxul bascilor fiind defect.

Prefectul a fost capturat si sodomizat Reprezentantul Guvernului in teritoriu a fost capturat de fortele separatiste, aplicandui-se o bataie rupta din rai sau din filmele cu Van Damme, precum si alte rele tratamente, tipice Sodomei, dar mai ales Gomorei.

Circa 4000 de olteni au invadat astazi strazile noii capitale, Craiova, scandand sloganuri diverse, printre care: “Arunca-mi, ba, dimigeana aia!” Ia prazul, neamuleeeeee”, “Hai Craiova!”, Jos Guvernul” si “Unde fusasi tu, Americo, pana acum?!”

Emblemele statului sunt cel putin ciudate

Drapelul noului stat, Oltenia, este tricolor, cu doua prazuri incrucisate, simbolizand lupta pentru independenta a oltenilor, precum si puterea economica a acestora.

Imnul va fi celebrul cantec “Spune, spune, hot batran”, deosebit de popular printre hotii de cai in perioada dintre cele doua razboaie.

Sediul Imprimeriei Nationale din Craiova este deja in mainile fortelor separatiste, care au inceput deja sa tipareasca noua moneda, denumita sugestiv “Francul”. Valoarea nominala a unui Franc este de un Euro. Cu toate acestea, prin satele din Dolj se zvoneste deja ca “A murit Francul”.

UDMR sustine ca e un fapt normal

“Valorile nationale ale minoritatii oltenesti au dus astazi la indeplinirea dezideratului de veacuri in regiunea Tinutul Oltenesc. Somam autoritatile de la Bucuresti sa recunoasca de urgenta noul stat, care beneficiaza deja de o ampla recunoastere internationala”, a precizat pentru times.ro Marko Polo Bela.

UE ar cam fi de acord

Comisia Europeana a fost informata despre demersul separatist al oltenilor, membrii acesteia declarand: “E ceva de semnat? Dati-le incoace, sa le semnam si astora. De unde sunt? Din Balcani? Dati la semnat, ca ne prinde noaptea aici printre hartoage!” dupa care au plecat la masa, lasand Romania in aer.

Vadim Tudor e contrariat

“Recunosc ca e o miscare neasteptata a oltenilor, care mi-au transmis deja ca Doljul a fost epurat de unguri de peste 100 de ani si ca ma vor de urgenta la Craiova la carma tarii. Voi vedea in continuare ce parere au si generalii mei si voi lua o decizie. Mi s-a adus la cunostinta ca exista mari stocuri de medicamente in Craiova, deci e cu atat mai tentant!”

Si Oltul e in fierbere

Cazanele de tuica fierb de azi dimineata la capacitate maxima si in Judetul Olt, ai carui locuitori sustin ca Doljul le-a furat statul si emblema nationala, ceea ce va duce posibil la un razboi intra-etnic. Ar mai fi, evident, si problema zaibarului, care nu poate fi transata decat printr-o confruntare armata.

Ramanem in continuare cu ochii pe situatie, asteptand si comunicatul oficial al Guvernului, care probabil nu va recunoaste independenta noului stat.”