PoT în Kandersteg
Între 20 şi 22 februarie 2010 am participat la întâlnirea anuală a echipei de traineri a European Youth Forum în Kandersteg, Elveţia. Vroiam de multă vreme să ajung la centrul internaţional Scout de la Kandersteg şi dorinţa mi-a fost finalemnte îndeplinită.
Întâlnirile PoT (Pool of Trainers) sunt de obicei un foarte bun prilej de a discuta despre trenduri şi a testa cele mai noi metode de training folosiste în sistemul ONG şi nu numai. Întâlnirea a avut la bază Open Space Technology şi Self Directed Learning.
Open Space Technology este o metodă mai veche ce permite participanţilor să propună temele pentru atelierele ce le vor susţine mai apoi şi se bazează pe câteva principii şi reguli despre care puteţi citi aici.
O noţiune destul de nouă în training este cea de Self Directed Learning, metodă ce se bazează pe sentimentul de responsabilitate a participantului. Acesta, în cadrul temei propuse de către formator, îşi stabileşte propriile obiective de învăţare, stabileşte metodele cele mai potrivite pentru a le îndeplini, le duce la final şi le evaluează.
Dezvoltarea este una de nivel personal, independentă de nivelul sau capacitatea de dezvoltare a celorlaltor participanţi. Este o metodă în care rolul trainerului scade enorm, el nu mai este îndrumător ci simplu observator al parcursului de dezvoltare. Succesul programelor de SDL este asigurat exclusiv de către participaţi, aceştia fiind şi singurii în masură să îl evalueze (desigur, la nivel individual).
O altă parte a întâlnirii am discutat despre oportunităţile pe care le oferă e-learningul în training, urmând să dezvoltăm împreună module ce pot fi uşor implementate de către organizaţiile membre YFJ şi nu numai, proiect pe care îl şi coordonez.
Posted by admin under Amintiri, ONG, Pentru ca pot, training | Permalink | 3 Comments »13-14 martie – Abilităţi şi tehnici de prezentare
Îmi face o deosebită plăcere ca după mai bine de 3 ani de training pe comunicare şi relaţii publice, să vă invit la primul curs deschis de Abilităţi şi Tehnici de Prezentare din Oradea în 13-14 martie 2010. Cursul este o premieră dublă deoarece acesta este primul meu curs deschis şi pe de altă parte este primul curs de acest gen din Oradea.
Aşadar, dacă:
- Ţi-e frică atunci când trebuie să vorbești în public
- Prezentările tale nu au impactul scontat
- Audiența ta nu este impresionată nici de subiect și nici de felul în care acesta a fost prezentat
îţi propun un atelier de abilități şi tehnici de prezentare în public în care să poţi descoperi care sunt ingredientele unei super-prezentări, să îţi identifici stilul de prezentare şi să exersezi pentru a te perfecţiona.
Atenţie: Cursul este 80% practic şi se bazează pe metode de educaţie nonformală: prezentări, jocuri de rol, lucru pe echipe, acvarii etc.
Taxa de participare este de 60 de RON şi include atât participarea şi materialele de curs cât şi pauzele de cafea.
Agenda cuprinde:
- Ingredientele unei prezentări de impact
- Mangementul audienței
- Identificarea şi perfectarea stilului de prezentare
- Atragerea și menținerea atenției
- Limbaj nonverbal
- Atributele prezentatorilor ideali
- Comunicare. Comunicare persuasivă. Prezentare de impact
- Practică, practică și… practică
Beneficii pentru tine ca participant:
- vei şti să identifici părţile componente ale unei prezentări;
- vei cunoaşte şi aplica paşii necesari dezvoltării unei prezentări;
- vei maximiza utilizarea limbajului verbal şi nonverbal în toate procesele de comunicare
- vei cunoaşte ingredientele şi reţeta prezentărilor de impact
- vei testa metode de prezentare și îţi vei identifica stilul personal de prezentare
Numărul de locuri este limitat la 12 şi ele se ocupă în ordinea înscrierilor!
Pentru detalii, nelămuriri, înscrieri şi alte cele, mă găsiţi la tel 0740 042 444 sau e-mail radu.seuche@scout.ro
Posted by admin under PR, Pentru ca pot | Permalink | 12 Comments »Who’s the hero??
Mulţumesc Cristina!!
Posted by admin under Pentru ca pot | Permalink | 1 Comment »Riddles for linchpins
Riddles for linchpins from Seth Godin on Vimeo.
Posted by admin under Discursuri, Intre Bine si Rau, PR, Pentru ca pot, Tara tuturor posibilitatilor | Permalink | No Comments »Despre ToT şi despre tot…
Proiecte pe cont propriu. Cât mai multe! Aceasta a fost rezoluţia mea pentru 2010. Şi am început în forţă: 13-17 ianuarie am organizat un super training for trainers pentru Organizaţia Naţională “Cercetaşii României” la Băile Felix.
Desfăşurat la Hotel Ami, trainingul a reuşit să acopere un număr mare de subiecte într-un timp relativ scurt. De asemenea, baia cu apă termală a contribuit în mare măsură la buna desfăşurare de forţe.
Detalii despre program găsiţi aici şi aici.Ce este de precizat este că a fost primul meu curs în care am introdus o nouă metodă de evaluare pas cu pas a dezvoltării participanţilor.
Ca planuri de viitor, pe lângă examenele din cele 2 sesiuni, urmează cele 4 stagii de animaţie, 4 stagii de pedagogie scout şi, sper eu, o serie de stagii de Public Speaking “a la Radu”.
Noul stagiul de public speaking va fi lansat cat de curând, aşa că ţineţi aproape!
Posted by admin under ONG, Pentru ca pot | Permalink | 6 Comments »Time…
From time to time, there comes a time… a time to look back in time and see if it’s time to go. A time to analyse what you did and where you are heading. A time to be honest with yourself and say “It’s time to move on”, it’s time to be happy again, it’s time to be satisfied with what you are and what you are doing! It’s time!
Posted by admin under Intre Bine si Rau, Pentru ca pot | Permalink | 1 Comment »And they were three
Zicea cineva că pentru a fi cu adevărat fericit în viaţă trebuie să răspunzi afirmativ la două întrebări. În primul rând, dimineaţa când te trezeşti şi te pregăteşti să mergi la lucru… acela este locul în care vrei să mergi? Este acela jobul pe care îl vrei cu adevărat şi este acela mediul în care vrei să îţi petreci ziua? A doua întrebare este dacă la finele unei zile obositoare pleci spre casă, este acela locul unde vrei să mergi? Vei găsi acolo persoanele pe care le iubeşti cu adevărat şi cu care vrei să îţi petreci finalul zilei?
Am început în 6 persoane. Am ştiut din prima zi că nu voi îmbătrâni ca angajat al Universităţii. Nu aveam acest lucru în plan. Era o provocare majoră însă. Eram un puşti ONGist care nu prea cunoşteam sistemul şi eram ferm convins că pot să schimb ceva.
În mare măsură, consider că mi-am îndeplinit acest obiectiv. Împreună cu colegii din Biroul de comunicare cred că am schimbat multe. Mi-e greu să spun, din perspectiva gigantului de nemişcat, dacă am schimbat lucruri în bine. Însă sunt sigur că au fost şi lucruri bune.
Dacă ar fi să definesc activitatea mea acolo ar fi cred, după o frază pe care am tot auzit-o „e prima dată aici când cineva face aşa ceva. Bravo!”. Şi totuşi nu a fost suficient. Sau poate a fost prea mult prea repede. Am încercat să urnim un sistem învechit, ţinut blocat de suficiente persoane care se simt confortabil atâta timp cât nu se schimbă nimic.
Nu cred că există orgolii mai mari în lumea aceasta decît cele din sistemul universitar. Nici măcar în politică…
Un sistem care este centrat pe promovarea cadrelor didactice în sistem şi acumularea de bani, un sistem care a uitat de mult că studentul contează şi că STUDENTUL este de fapt motivul pentru care acest sistem există.
Cred că de performanţă şi calitate nici nu are rost să discutăm. Sunt doar nişte cuvinte pierdute prin lucrările ce zac lucioase, având titluri cu litere de-o schioapă: învăţămînt centrat pe student…
Un sistem atât de bolnav încât îmi e greu să înţeleg cum mai supravieţuieşte deşi, răspunsul vine aproape imediat: prin promovarea nonvalorilor şi aplicarea principiului „noi să fim sănătoşi şi să iasă banul”.
Cred cu tărie că învăţământul superior de stat trebuie reformat total. Şi mai cred că educaţia nonformală va prinde şi mai multă putere în România. Şi aici ştiu că pot ajuta.
Am decis să merg pe alt drum fără nici cea mai mică urmă de regret, mulţumindu-le tuturor celor care mi-au fost alături sau celor care mi-au fost împotrivă, celor care m-au ajutat şi celor care mi-au pus piedici, am învăţat câte ceva de la fiecare. Mulţumesc!
And they were three… (well, actually, if things go well, just two)
Posted by admin under Amintiri, Discursuri, Intre Bine si Rau, Pentru ca pot | Permalink | 2 Comments »Noi în anul 2000…
Guess Who – Locul Potrivit
Prima dată pentru mine
A fost demult. Cred că eram în clasa I-a sau a II-a. Nu ştiu dacă a fost prima în România, dar este cu certitudine prima de care îmi aduc eu aminte: campania cu Bobul de Aur.
Săptămâna care tocmai a trecut a readus în lumina reflectoarelor revoluţia din ’89, urmările ei, şi se pare că toată lumea a devenit analist de profesie, mai ales în ceea ce priveşte urmările şi evaluţia democraţiei în România. Aşa că am încercat să văd, în domeniul de comunicare şi campanii, care este prima mea amintire relevantă din domeniu. Nu sunt foarte bătrân, deci am o scuză dacă nu este întradevăr una din primele campanii bine puse la punct. Este vorba de campania „Bea Eduscho Gold” care se lansa pe piaţa românească prin 1995.
Era o altfel campanie pentru că ea implica direct oamenii, nu era o campanie ATL/BTL clasică. Ideea era simplă: au fost tipărite stickere dreptunghiulare, 10cm/30cm, care aveau pe o parte numele cafelei şi sloganul iar pe spate, pe partea care urma a se îndepărta, instrucţiunile de folosire.
Ele s-au distribuit singure, era trendy să ai sticker având în vedere că posesia unui sticker putea aduce proprietarului un bob de cafea de aur de 24 de carate (cu carenu puteai face absolut nimic) dacă acesta putea să reproducă sloganul. În media naţională şi locală campania a fost preluată rapid, poate datorită unor sume de bani, deşi nu ştiu dacă a fost cazul, ca o oportunitate de a oferi ceva românilor avizi de premii (încă nu exista TeleEuroBingo).
După distribuţie a fost publicat şi orarul oraşelor unde, în timpul zilelor libere, pe străzile principale, puteai fi oricând întrebat care este sloganul şi astfel puteai câştiga premiul. Atâta timp cât stickerul era la vedere. Normal, dacă acesta nu se vedea, organizatorul nu ştia dacă să te întrebe sau nu.
Nu ştiu cât au crescut vânzările, însă ştiu sigur că sloganul era pe buzele tuturor. Şi imaginea de cafea de calitate se menţine şi azi chiar dacă luni de zile lumea s-a chinuit să dea jos stickerele.
Tot acelaşi tip de campanie au încercat cei de la Maggy să facă cu inimioarele şi cei de la Naţional TV cu setarea programului lor pe prima poziţie a televizorului, dar nu au mai avut acelaşi succes.
Care este prima campanie de care îţi aduci tu aminte?
Posted by admin under Amintiri, Campanii, Comunicare | Permalink | 4 Comments »